Ultima zi din an. Ei, și? // 31 December 2009
E 31 decembrie. Toată lumea aleargă aiurea să-și burdușească frigiderul, de parcă ar veni războiul, să cumpere ultimele sticle de șampanie care vor fi turnate pe covor sau băute pe jumătate, din pahare de plastic, în fața blocului, gospodinele nu mai prididesc cu băgatul și scosul din cuptor… Ne dăm telefoane și ne trimitem mesaje de parcă lumea ar dispărea cu totul în câteva ore. Deși azi e o zi ca oricare alta. Și mâine e o zi ca oricare alta.
Citeam zilele trecute pe Inpolitics că, în noaptea de (Crăciun și) Revelion, numărul sinuciderilor este mai mare decât de obicei. Că amanții sunt triști, singuri și deznădăjduiți căci celălalt face Revelionul cu familia. Că nu stă cu ei. Îmi și imaginam un 31 decembrie în care ei sau ele, într-o goană nebună, pe-aproape sau bătând șoselele patriei, pretextând diverse treburi, căutând tertipuri, vor să se vadă pentru ultima dată pe anul ăsta cu celălalt. O penibilă îmbrățișare fugară. Pe anul ăsta am spus, de parcă ar fi intrat zilele-n sac. După care, parte din ei/ele ajung la urgență, câteva ore mai târziu, în urma vreunei tentative de suicid. O lume nebună…
Mă gândeam la disperarea gospodinelor care lustruiesc totul în casă azi, să nu le-apuce anul viitor cu ceva deranj. De parcă și pentru ele ar fi intrat zilele-n sac. De parcă mâine, poimâine și toate poimâinile n-ar fi tot zile, tot banale, tot la fel. La televizor – bilanțuri peste bilanțuri. Rememorăm. Facem topuri, clasificăm. De parcă n-ar mai fi un mâine…
Mă indignează profund limita pe care oamenii și-o pun mental: trebuie să termine lucruri comune, banale, să facă lucruri care pot fi făcute oricând, doar pentru că mâine nu mai e numerotat anul la fel. Pentru mine, de mâine nici soarele nu răsare albastru, nici cerul nu este solid, nici familia mea și nici eu nu suntem alții. 31 decembrie e o zi obișnuită, ca și 1 ianuarie de mâine. Noaptea de Revelion nu are nimic magic, e o noapte de petrecere ca multe-multe altele, nici nu mănânc mai mult (deja mă exasperează specialiștii de pe tv cu sfaturi despre ce și cât să mâncăm), nici nu beau nimic pentru că nu beau de obicei… Sărbătorim? Da, sărbătorim o convenție: trecerea în noul an. 2010. Încă unul…
La mulți ani!
