Despre minciună // 27 November 2009
Scuipă-mă, dar nu-mi spune că plouă…
În ultimele zile, tot vedem în jurul nostru cum, puși în fața unor întrebări punctuale, unii-alții dau un răspuns care nu ne convinge. Dincolo de comunicarea nonverbală aferentă stării în care se află omul care produce o minciună (mișcările ochilor, înroșirea feței, scărpinatul nervos, palme agitate și câte-or mai fi, viteza cu care vine răspunsul), un om atent la detalii își dă seama (intuiește sau observă) că e un ceva în neregulă. În general, la o întrebare punctuală se răspunde prompt, punctual. Nu se bat câmpii. Puțini sunt oamenii instruiți să divagheze, să o ia pe la Ploiești și să nu spună nimic. Majoritatea, însă, se comportă comun. Cum recunoaștem minciuna? În primul rând, prin ezitarea de a da răspunsul, acesta nefiind pregătit dinainte. Prin dihotomia dintre atitudinea pe care o are cel întrebat și răspunsul pe care îl dă. Și aici vă dau exemplul cu copilul bătut, despre care se tot vorbește. Când știi că niciodată, în toată viața ta, n-ai lovit niciun copil, te revolți la o așa acuză, chiar ridici un pic tonul și răspunzi instantaneu. Ei, bine, eu n-am văzut asta. Și acesta e numai un exemplu pe care l-am dat din considerente de notorietate, să gândim în aceiași termeni. Exemplele particulare întâlnite de mine zilele astea vouă nu vă spun nimic, pe când mie-mi spun totul…
Eu nu suport minciuna. Prefer să mi se spună adevărul în față, oricât ar fi de dureros pentru mine și oricât m-ar afecta, decât să fiu mințită. Din partea mea, un om are toată încrederea de care sunt capabilă, până la momentul apariției minciunii: de-atunci încep să mă-ndoiesc, să fiu suspicioasă. Nimic nu mai este ca înainte. Dar despre încredere poate vorbim altădată.
Și mi-aduc aminte de o carte din copilărie, în care proverbul ”Minciuna are picioare scurte și-ntotdeauna o ajunge din urmă adevărul” era ilustrat cu o Minciună rotundă, ca o gogoașă galbenă, cu obrajii roșii, cu niște picioare scurte și groase, și cu un Adevăr lung, slab, palid, bolnăvicios, cu picioarele ca niște catalige…