Poate nu sunteți foarte familiarizați cu terminologia, dar co-brandingul este mai degrabă o alianță de două branduri, decât o simplă alăturare. Știți și voi: ”Ariel și Lenor”  e unul dintre exemple. Ariel vă recomandă Lenor. Spălați cu un anume detergent și ar fi bine să folosiți un anume balsam de rufe, pentru ca acestea să fie mai proaspete etc. Ăsta e co-branding. Alianța care urmărește un scop. Întotdeauna, e partajat sub formă de câștig/câștig. Nimeni nu pierde, câștigă ambii. Împreună sunt mai puternici, cum spunea un slogan electoral.

De ce m-am gândit la co-branding? Pentru că și în cazul oamenilor este la fel. Nu vin acum cu texte de genul ”unde-s doi puterea crește”. Ci cu observația că se pot realiza asocieri/alianțe cu scop comun, astfel încât ambii parteneri să aibă de câștigat, niciunul de pierdut.  Spune-mi cu cine te-nsoțești ca să-ți spun cine ești – zice o vorbă populară românească. Asocierea te definește. Dar nu doar atât. În realitate însă, dacă cele două branduri sunt diferite ca valoare (valori?!) sau anvergură, întotdeauna, pe lângă ce câștigă, ambii vor avea și de pierdut câte ceva. Cel puternic îl trage după el pe cel slab. Cel slab se ridică un pic. Cel puternic scade, poate, un pic. Cel slab se frustrează un pic, căci trebuie să țină pasul cu cel puternic. Cel puternic se frustrează, poate, un pic, că se mișcă în alt ritm. Și tot așa. De aceea, pentru succesul ambilor este nevoie de valoare aproape similară, nu de diferențe majore. Ca să se ajungă la ”cine se aseamnănă se-adună”…

Despre igiena asocierilor/alianțelor? Exact cum îmi spunea zilele trecute un prieten ardelean: ”Bunicul meu avea o vorbă: Dacă ai un sărac pe lângă tine, dă-i 50 de lei și spune-i să plece. Căci nu degeaba a rămas sărac!”

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.