Vreţi să spuneţi Mărită, că nu vine nici un “negrişor” care să facă toate cele treburi? Măi să fie! Înseamnă că nici Moş Crăciun nu există?! 😛
=))

Hehe! Am dat cel mai facil exemplu. În alt limbaj se numește ”urmărirea proiectelor”. Chiar și micile gesturi spun multe despre fiecare… 🙂
Moș Crăciun? Ba există! Wow! Am uitat să scriu scrisoarea! Încă mai am un pic de timp 😀

Eh, nici pe negrul aici de fata nu-l intreaba nimeni daca ii convine ori ba. Da cu apa calda e nasol, poti sa vii la mine 😀

Mulțumesc, Oana! Dar acum am certitudinea că există Moș Crăciun, dacă între timp a venit (și) apa caldă! =))

Aveti dreptate!Enervat.Lasa lucrurile si gata, din obisnuita, poate. Se trezesc a doua zi si ele nu mai sunt unde le-au lasat. Deci sunt obisnuiti ca cineva sa straga in urma lor.Imi pare rau ca aveti o asa seara.

Anca Iulia, singura enervare din seara asta era cea cu apa caldă. Dar s-a rezolvat. Celelalte sunt așa, enervări generice… :))

Hahahaha, sigur ca nu aud, nu-i vina lor, doar au lasat televizorul din bucatarie la maxim…da, da, ala a carui telecomanda n-o mai poti folosi…:))
Draga, sa stii ca, cu cat timpul trece, ma simt un royal negrisor…adica am onoarea sa…Cum, ce spui? La reciclare cu mine, caci dau semne de…???
Daaaa, de data asta sunt perfect de acord!!!:))))

Independenţa termohidroenergetică este alt proiect?! Oh nu…

Completare in plina desfasurare : 😀
La capitolul generic,fix acum, la aceasta ora si in aceasta inca duminica…n-am vazut scociul argintiu! Nu draga, nu eu m-am enervat!:)))

@Manole: mâna mea stângă e mai caldă decât mâna mea dreaptă… =))
@Iulian: doamne ferește! :)) Puț în fața/spatele blocului nu săpasem! Nici nu-ți dai seama cât beton e în jur! =))

Dintre toate enervarile dvs., rezonez 100 % cu ultima ! 🙂
Nu stiu de ce…, poate pentru ca lipsa apei calde de marti pana sambata a fost un calvar la fel mare… Da, sigur, ma gandesc ca asta trebuie sa fie motivul meu… 😀

Dragoș, cred că ăsta e cel mai mare disconfort! 🙂

Ora 12 a venit
Omul negru n-a sosit…

Ce ne faci, ne aduci aminte de cantecele copilariei ?

Hehe! De ce nu, Darael?! Poate cântăm zilele viitoare și ”Podul de piatră”… 🙂

Nush ce ma face sa cred ca am mai auzit undeva aceste nemultumiri, nu sunt chiar nemultumiri, mai degraba par a fi observatii, o fi un deja vu?! Nu, par a fi niste franturi care vin de ele de undeva, mai mult, imi creeaza o stare de disconfort… 😀

Aia cu “rufele dezbrăcate abandonate la locul faptei“ n-o pricep deloc. Cum să fii supărată pe aşa ceva ? Toată lumea le lasă acolo pînă trece “fapta“. Că nu moare nimeni o oră, două …

Marian, fapta scoaterii rufelor, nu hainelor! :))
Blue, sigur! Vin din istorie, de la străbuni! =))

Deci eu. Zdronc!

Deci tu îmi provoci cea mai mare enervare. Marș la treabă!

chiar asa este

Anne, și pe tine te enervează Darius? 😛

Mana, asta e! Deci unii o au acolo pe scoarta! Si grijulii cum sunt altii li se aduce in atentie ca nu cumva sa ramana acolo pierduta, nu?! ..aham, m-am mai linistit acum! =))

De fapt te-ai enervat din cauza apei calde, nu-i așa? Restul sunt cuvinte…
E atât de bine să n-ai nicio grijă pe lume!… Nu se va mai întâlni cu acest timp minunat – când nu are altceva nimic de făcut decât să facă ce-i trece prin cap -fără grija farfuriei, tricoului, șosetelor. Amintește-ți ce bine era când erai mică și făcea mama tot acel ritual magic pe care-l repeți și tu acum…Chit că fetele-s mai responsabile de mici. Lasă. Nu te necăji. Te-a plictisit rolul de stâlp? Ai putea să joci alt rol? N-ai putea, ăsta e rolul rău.

@ Gabriela Savitsky: Aţi luat în calcul o singură ipoteză.

Aveţi dreptate.

cândva, demult, la sfârşitul mileniului trecut, în poate prima mea tentativă (eşuată, as even later they finished too) de proză / ficţiune, unul dintre pasaje includea tocmai o referire la discuţiile ce traversau pereţii; problema e că vecinii erau de altă naţie. de’a dreptul chinezi.
🙂

PS: grăbeşte’te cu scrisoarea; au început deja să instaleze căsuţele pentru târgurile de crăciun şi lângă Dom e deja înălţat bradul.
un vin fiert?

Ce-ți fac vecinele chinezoaice? 🙂

C, bucuros de oaspeți în decembrie, dacă termin nebunia renovării și-mi rămân și doi-trei bănuți?!… Și de n-o fi festivalul berii, merge și-un vin fiert 😀

umblă, hărnicuţe, prin redacţie, ca furnicuţele, fac multiplicare de informaţie, că, deh, ce facem noi aici nu’i chiar jurnalism, şi, parcă, pe zi ce trece sunt mai multe
ceea ce înseamnă că am început, uşor-uşor, să le deosebesc

hai să ne aşternem la un schimb de mailuri, să suprapunem calendarele şi să vedem ce şi cum
repere: 28 noiembrie întoarcere de la Bucureşti, 16 decembrie concert Paul McCartney (da’ nu cred că două ore jumate, într’o seară, e musai o dramă) şi 22 decembrie zbor spre Bucureşti

Până pe 6 decembrie – lipiți de glie (deh!), 12 decembrie – tăiem porcul în Bihor, într-un sat cu câteva case… și cam atât. Ne punem de acord pe mail/mess

Dacă pe jumătatea mea mai bună o cheamă Aura, prin forţa vorbelor din bătrâni, am început să’i semăn; adică am devenit maleabil şi ductil 😉

O salutăm pe jumătatea ta (mai) bună 🙂

ce zicea Maria Basescu? ” la noi in familie femeia trebuie sa stea la cratita”

Mana.. pune-i la treaba!

Horya, exemplul dat era pentru ușurința înțelegerii fenomenului de către cititori. La noi e un pic diferit: ca să apuci să faci dezordine, trebuie să cam fii pe-acasă. Iar noi nu prea suntem. Niciunul. 🙂
Nici măcar la cratiță…