De luni, voi fi în alt birou. Nu-mi schimb jobul, ci doar sediul. Împachetarea a fost prilejul să triez: ce păstrez, ce arunc. M-am mișcat repede. În dezordinea aparentă, toate erau în ordinea mea. Așa că nu mi-a fost greu. Îngerașul de la Mona și câteva nimicuri sunt primele care vor pleca. Azi, odată cu mine. Restul – în weekend, cu grămada.

Nu mă atașez de obiecte, cu atât mai puțin de spații. Nu mă încearcă regretele, deși biroul ăsta a fost unul confortabil. Și extrem de liniștit. Pe gustul meu. Nu știu cum va fi dincolo. Adică știu, am tot fost, l-am tot văzut. E la fel de liniștit. Dar nu știu cât de ”acasă” mă voi simți în el. Iar ăsta e un lucru extrem de important. Și mai e importantă lumina. La diferite ore ale zilei, în diverse anotimpuri. Dar asta o să văd, încă n-am un trecut acolo. Dar voi avea 🙂

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.