Cuvântul care zidește, cuvântul care demolează // 3 September 2009
Totul este clădit din cuvinte și imagini. (…) Bețele și pietrele ne pot rupe oasele, dar epitetele ne pot ucide. [Philip Zimbardo – Efectul Lucifer]
Pentru fiecare dintre noi, un cuvânt adresat de cineva vreodată a avut un impact nebănuit. Ne place să fim apreciați, lăudați. Când se întâmplă asta, ne deschidem. Înflorim. Pentru că aici este vorba despre imaginea de sine și stima de sine. Când, dimpotrivă, ni se fac reproșuri sau ni se adresează jigniri, se umblă, de fapt, la temelia eului nostru. Firesc, reacționăm în fel și chip: unii agresiv, alții își retrag cornițele de melc și se ascund în cochilie, se închid în ei, dar absolut toți suntem afectați. Chiar dacă disimulăm și nu lăsăm să se vadă. E adevărat că, pentru o stimă de sine neexagerată, reproșurile sunt bune, pentru că ne ajută să ne calibrăm. Sunt constructive. Dar jignirile intenționate rup definitiv orice cale de comunicare. Oricât de toleranți am fi, nimic nu mai poate funcționa normal. Niciodată. Și reacționăm. Cumva. Fiecare în felul lui. Jignirea cu intenție/ premeditare compromite definitiv relațiile interpersonale. Deoarece cărămida dizlocată printr-o jignire afectează întreaga stabilitate a construcției numită EU.
