Cam 3 ore pe zi.Asta din lipsa de timp,insa pot sa spun ca nu cred ca voi fi vreodata dependent de net chiar daca as avea mai mult timp,poate as petrece mai multe ore si doar atat.

mărturisesc în acest confesional că eu-la vîrsta mea-sînt dependentă de internet; mulţumesc mana pentru că oferi www-u’ organizaţiei internauţilor anonimi, ca să avem unde să ne strîngem urgent într-o blogosferă 😀

Asta imi aminteste de gluma unei cunostinte> De ce as vrea sa intru pe Second Life? Eu n-am o First Life.

Stiri cu centre de dezintoxicare de net s-au mai tot dat, acum cativa ani se infiintase unul in Olanda.

Si cafeaua, si ciocolata, si mersul la pescuit, si fumatul tin de obisnuinta, control, nevoi samd. Deci de ce nu si Internetul.

Dar hai sa nu fim asa rai cu el> De multe ori ne-a si ajutat. Pe bune!

@Mirmen: că tot vorbeam :))
@Nicușor: atitudinea cea mai bună!
@Mădălina: Știri au mai fost, dar eu nu înființasem confesionalul :))
E un cerc vicios: stând în ”second life”, când să mai apuci să intri și în ”first life”? Poate doar cu funcțiile de bază – somn, hrănire etc. De fapt, problema e a proporției dintre timpul petrecut în virtual și cel din real. Eu n-am zis că am renunțat de tot – Doamne ferește! -, ci că mă pot desprinde ușor de net, că îmi stabilesc prioritățile și, de cele mai multe ori, netul nu este pe primele locuri. Și da, recunosc, m-a ajutat. Mult. Foarte mult. Și continuă să mă ajute 😀

De mess m-am lasat cam de tot, uneori cinci minute cu Shauki despre carti si atat. Cu blogul e mai simplu, scriu, pun, ies. Mai trec prin cel mult sase bloguri, inchid si mai deschid cel mult o jumatate de ora seara pentru a da raspunsuri si a ma deconecta putin de la realitate. Apoi ma intorc la carti, la viata, la una, la alta. Hei, e mai bine fara net non-stop 😀

Recunosc, sunt dependentă de internet, dar asta nu mă împiedică să am şi o viaţă reală. Dezintoxicare? Nu, mi-e bine aşa 🙂

Intru pe net cand am treaba pe youtube ,si pentru a vedea ce mai scrieti dumneavoastra , restul nu prea ma intereseaza .Lucrez destul de mult la calculator dar nu pe net chiar daca le afli pe toate de pe goagal, sau cum s o spune, si chiar daca toata opera lui SVEN HASSEL o gasesti si pe dansa tot prin gugal , sau cum s o spune,prefer sa o citesc (nu stiu pentru a cata oara )tot din carti pe care am dat o groaza de bani (vai ce snob sunt)…..

Am avut o perioada de cateva luni bune in care eram dependenta de net(inclusiv de mess), da’ exact ca la orice alt drog, nu mi-am dat seama decat dupa ce mi-a trecut (de la sine, fara dezintoxicare, doar cu o revenire la normal). Atunci imi petreceam majoritatea timpului conectata, fiindca ma ajuta “sa fiu” intr-un loc, chiar daca eu ma aflam la atatia km distanta. Ce cred acum despre net addiction? Ca nu merita sa schimbi realitatea pe virtual 😀 Asadar, nu am o second life, dar internetul mi-e de folos in cea dintai, cel mai des cand am de lucru :))

Din cauza timpului mult prea mare in care folosesc Internetul la job, seara acasa imi cam impun sa stau departe de el. In ultima vreme am cam reusit, ajutata si de un trasnet care mi-a prajit router-ul!:)

Eu am fost anchetat si sanctionat pentru ca m-am conectat de pe calculatoarele firmei in 1999. Plus plata minutelor conform tarifelor SVA. Sunt ilegalist, ce mai!

Hehe! În 99 Internetul era delicatesă, nu se vindea vrac, ca acum… :))

Păi nici acum nu primim vrac: “…poate aveţi ceva de lucru, totuşi…”

Dacă interesul pentru unele bloguri este dependenţă, atunci cred că da, sunt dependent. Dependent de blogurile a 2-3 jurnalişti(jurnaliste), 2-3 scriitori (scriitoare), 2-3 politicieni (de stânga, da?!) a unui Prinţ, a Cavalerilor şi Domniţelor (de la Castel!) posesori de.
Pe unele dintre ele doar intru şi citesc, pe altele trimit (rar!) câte un coment, de pe vreo câteva nu mă las plecat… 😛
Nu-mi ia mult timp şi mă deconectează. Cât îmi beau cafeaua dimineaţa (juma’ de oră că-i cafea serioasă, de-aia care se bea cu 2 ţigări), altă juma de oră la amiază, cât îmi fac siesta (ca orice om care se respectă, da?) apoi alta, spre seară după cină… Noaptea (după miezul ei!) în caz că n-am parcurs “traseul”, rămân mai mult. Asta-i cum ar veni, somniferu’. 😉
De mess, mereu uit. Rar îl verific, iar atunci când o fac, mai las câte un emoticon…

Şi de-i dependenţă, rău nu-mi face. 🙂

Eu cred ca chinezii s-au gandit bine cand au facut centrele astea, ei oricum au probleme cu cenzura, si le-a convenit sa creeze impresia ca internetul este un mare rau care distruge tineri neajutorati.

Bine, si acum ca sa intru in coltul marturisirilor, eu stau mult pe net. Nu sunt dependenta, as putea sa traiesc destul de bine fara el daca as avea destule carti pe langa mine si doua televizoare sau radiori care sa ma bombardeze cu stiri.. si cateva reviste de moda ca sa inlocuiasca orele pe care le petrec cantarind poze de moda.. si un cineva cu care vorbesc pe mes si pe care il bombardez cu linkuri de natura lucrurilor enumerate mai sus, si asta din cauza catorva sute de kilometri.. daca n-ar fi astea, internetul ar putea sa nici nu existe. Hmm..