În marketing&PR, cea mai puternică dintre modalitățile de a-ți face cunoscut produsul este să faci lumea să vorbească despre tine fără să cheltuiești bugete impresionante. Dacă se poate, s-o faci chiar cam fără bani. Oamenii receptează din ziare, reviste, de la TV mesajele tale (publicitare) despre un produs. Dar asta se face cu bani mulți (plasarea informațiilor despre tine în mediile alea), iar oamenii știu asta. Tocmai de aceea sunt suspicioși la primirea informațiilor. De câte ori n-am auzit în mediul comun ”Deh! E publicitate, ce vrei?! ” sau ”îi face publicitate lui…”

Marea artă a oamenilor de comunicare este să facă lumea să vorbească. Să creeze rumoare. Și o să dau și un exemplu drag mie: manechinele care beau apă plată cu lămâie. Toată lumea cunoaște sintagma asta. Toată lumea a folosit-o multă vreme. Încă se mai folosește. Un alt exemplu: tricotatul în studioul TV al Elenei Udrea. Toată lumea a vorbit despre asta, deși, dacă te gândești bine, era al naibii de penibil s-o vezi încurcându-și degetele în fire și andrele. Dar efectul a fost uriaș. În toate casele s-a vorbit despre asta. Între toți vecinii. Cei care n-au văzut scena au aflat de la cei care au văzut-o sau de la cei care au auzit de la alții. Mesajul receptat de la un om pe care-l cunoști e mult mai puternic decât dacă l-ai afla din mediile oficiale. Despre costuri, nu are rost să mai vorbim, căci propagarea nu costă nimic.

Văd că în mediul politic românesc e un melanj de marketing convențional și noi tendințe. Unii dintre jucătorii din piață, mai avangardiști, au utilizat și continuă să utilizeze ceea ce este mai nou. Asta a făcut diferența la alegeri mai mereu. Dacă la alegerile de acum 4-5 ani unii au avut curaj să fie neobișnuiți, făcând campanie și în mediul online (vă mai amintiți joculețele de pe net? Spânzurătoarea sau ăla cu ardeiul iute?), next step pentru aceștia este să fie neobișnuiți și să creeze rumoare, să genereze conversații în marea masă. Asta în timp ce alții se limitează doar la a face producție publicitară (spoturi, bannere, materiale promoționale etc), mitinguri și întâlniri cu alegătorii, chestii clasice.

Recapitulând, în buzzmarketing (sau marketingul rumorii, cum se mai numește), este nevoie să creezi o poveste neobișnuită cu care să captezi atenția presei și care, odată apărută în media,  să se transmită mai departe, de la om la om, provoacând conversații/ discuții.

Ieri am văzut la tv mai multe  astfel de exemple. Boc a dat cu coasa, Băsescu s-a dus la Universitatea de la Tușnad și a făcut o declarație despre autonomie, Udrea a cântat la fluier. Citeam de dimineață că, în plus, tot ea s-a dus la Gărâna, la Festivalul de Jazz. (Stați liniștiți, nu pentru jazz s-a dus!). Poate nu întâmplător toți cei nominalizați provin din aceeași parte a politicii. De altfel, dinspre zona asta am tot văzut în ultima perioadă lucruri neobișnuite: tunsul oilor, hore, sârbe, mopul, lumina de la Ierusalim, urcatul pe cal, intratul cu picioarele în apa Dunării și constatarea despre peștișori că, atunci când se fac mari, îi mâncăm. Cu certitudine, toată țara a vorbit despre absolut toate astea. Atât la televizor, cât și acasă, la serviciu, cu vecinii și prietenii etc. Din punctul de vedere al omului de comunicare, toate aceste acțiuni și-au atins scopul. S-a creat rumoare, s-a vorbit despre ele.

Acum vă voi spune un banc care va face conexiunea cu ziua de ieri. Deci: Anunț la matrimoniale: Tânără, 33 de ani, situație materială bună, job stabil, multe calități, un singur defect – îmi miros picioarele. Alt anunț la matrimoniale: Tânăr, 35 de ani, situație materială bună, job stabil, multe calități, un singur defect – nu am miros. Calculatorul analizeaza toate anunțurile și îi cuplează pe cei doi. Se întâlnesc, se plac, merg la plimbare, la film, la teatru, la cofetărie etc. Ajung în pat, la ea acasă. Deodată, în timp ce se simțeau bine, el spune: Dragă, pot să deschid fereastra? La care ea, intrigată: Dar calculatorul a zis că tu n-ai miros! El: da, dragă, așa este, n-am miros dar mă ustură ochii!

Ceea ce s-a întâmplat ieri, în ciuda acțiunilor de buzzmarketing, ne plasează în plină poveste a bancului de mai sus. Oamenii au huiduit la Tușnad, oamenii au huiduit la Gărâna. (Alaltăieri, chiar înaintea cositului, cineva arunca, la Timișoara, cu un ou/ouă către o mașină). Mie mi-e clar: n-avem noi miros, dar deja ne ustură ochii!

(Deschidem geamul sau mergem la oftalmolog?)

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.