O excursie organizată. Începută dimineața, cu trecere prin Inca, orașul pielăriei (cu magazine de prezentare ale fabricilor producătoare, cam ca la turci!), continuată cu urcarea pe un drum de munte, prin două – trei sate cu case de piatră și obloane verzi. Bărbații stau la umbră, adunați pe băncuțe, femeile sunt în case, la bucătărie, pregătind masa de prânz. Aproape nimic spectaculos până ce ieșim din ultimul sat. Continuăm pe lângă livezi de migdali (migdalul este copacul?! arborele?! pomul?! local. Cum în Mallorca ninge doar pe creste, ”zăpada” mallorquinilor sunt petalele de migdal, scuturate la sfârșit de februarie. Căci atunci înfloresc migdalii). Ușor-ușor, dealurile se transformă în pereți stâncoși, terasați, plini cu ziduri făcute din pietre așezate unele peste altele, fără liant, pentru a lăsa apa ploilor să se scurgă de la o terasă la alta. Pe terase – plantații de măslini. Până sus. Din vechime. De pe vremea ocupației arabe.

Drum sinuos, îngust, din loc în loc cu un parapet înalt cam cât o bordură de-a noastră, pe lângă prăpăstii. Mulți cicliști și câteva mașini.

Ajungem la Mănăstirea Lluc, în mijlocul munților Sierra de Tramuntana. Soare, cald, aproape prânz.

O ultimă recomandare înainte de a coborî din autocar: prăjitura de migdale făcută de măicuțe. S-o luăm la pachet și s-o mâncăm după. ”Nu, probabil nu va fi timp pentru vizitat și micuța grădină botanică amenajată în incinta mănăstirii”. Ceea ce s-a dovedit a fi real.

Mănăstirea adăpostește statueta Fecioarei Maria, ni se spune. A doua (cea mai cunoscută) Fecioară Neagră, după cea de la Montserrat, din Barcelona. Fecioara Neagră de la Lluc – La Moroneta – are numai 61 cm. Istoria ei e veche. Legenda spune că a fost găsită de un mic păstor pe nume Lluc (în spaniolă, ll se citește i), care a dus-o la capela apropiată de locul acela (Saint Pere d\’Escorcue). În timp, statueta a fost pierdută de două ori, a fost găsită de fiecare dată, iar mănăstirea actuală este construită în locul în care micuțul Lluc a descoperit-o prima dată (Primele atestări documentare ale mănăstirii datează din anii 1268 si 1273).

Statueta e făcută dintr-o rocă maronie, este încoronată (inițial, coronița era din aur și pietre prețioase – se păstrează și acum în muzeul mănăstirii), iar – în mod ciudat – chipul Fecioarei are trăsături de copil, în timp ce chipul Fiului are trăsături de adult. Acum, statueta poartă o coroniță din argint, bătută cu pietre prețioase – diamante, rubine, safire… Statueta este așezată pe un soi de platou rotativ și este arătată (stă cu fața către credincioși) doar în timpul slujbelor. În rest, poate fi văzută într-o capelă privată. Acolo unde am văzut-o și noi.

Fiind patroana insulei, se spune că poți pune un bănuț, te poți ruga, poți atinge micuța capelă în care stă și îți poți pune o dorință pe care ea, La Moroneta, ți-o va îndeplini. (Am făcut tot ritualul, acum rămâne de văzut!)

Pe lângă mănăstire, ființează și o școală. Până acum un an era numai pentru băieți, acum sunt primite și fete.Copiii sunt interni – cazați acolo, beneficiază de cazare, masă și educație. În week-end pot pleca la familii sau nu. Pentru aceia dintre copiii/cadeții care au murit la mănăstire, de-a lungul celor câteva sute de ani de când există școala, în interior(ul mănăstirii) se află o placă comemorativă, din marmură albă, prin care sunt omagiați.

Corul cadeților de aici (care primesc educație atât religioasă cât și muzicală și culturală, dacă pot spune așa!) – Els Blauets (numele vine de la uniforma albastră pe care o poartă aceștia) este extrem de cunoscut.  Este al doilea ca vechime din Europa (fiind înființat în 1531), după cel de la Montserrat și a concertat în multe locuri, deținând, mai nou, și o discografie semnificativă.

Lăsăm în curte statuia Papei, la umbra unor copaci uriași.

Nu, nu sunt eucalipți. Nici ficuși. Florile albe, mari, ca de nufăr, sunt magnolii.

Ne îndreptăm spre autocar cu ”amenințarea” ghidei că partea spectaculoasă a excursiei abia acum începe. Punem punguțele cu suvenirurile sfințite (și, dorim, norocoase!) în compartimentul de deasupra scaunelor și ne pregătim de spectacolul promis.