Am găsit în ”Cartea râsului și a uitării”, a lui Milan Kundera, termenul ăsta. Ce-nseamnă? Am încercat și eu să mă lămuresc. ”E un cuvânt ceh intraductibil. Prima silabă, care se pronunță lung și accentuat, amintește plânsetul unui câine părăsit. Zadarnic caut pentru sensul acestui cuvânt echivalentul în alte limbi, deși cu greu îmi pot imagina că sufletul omenesc ar putea fi înțeles fără el” – spune Kundera. Și – pentru a ne lămuri – dă exemplul cu cei doi tineri îndrăgostiți care înoată împreună. Ea – sportivă, el – poticnindu-se. Ea se adaptează ritmului lui lent dar, spre final, nu se poate stăpâni și înoată un pic în stilul propriu. El – umilit,  furios pe propria neputință, amintindu-și de toată copilăria în care nu a practicat sport, realizează dimensiunea inferiorității sale și se cufundă în litost.

Litost este o stare. Pe care, fiecare dintre noi, într-un moment sau altul, am încercat-o. Cu certitudine, ni se va mai întâmpla și de-acum încolo. Când ești în litost, te gândești că umilința îndurată trebuie răzbunată. Că decalajul care te pune în inferioritate trebuie recuperat. Că propria mizerie în care te scalzi trebuie să dispară. Și-ți cam vin lacrimi în ochi și cam strângi din dinți… Litost este o stare a tinereții, spune Kundera. Probabil, fiecare dintre noi a gândit, într-un moment al vieții, simțindu-se umilit sau neputincios sau, poate, revoltat împotriva a tot și toate, cu dorință de răzbunare, că ieșirea din starea aia se poate face simplu: prin dispariție. Și-atunci, cei care sunt răspunzători de declanșarea stării sale de litost se vor simți vinovați. Și vor fi răspunzători și pentru moarte. Probabil aceasta este psihologia sinucigașilor, nu știu… Cei care aleg să se răzbune pe ceilalți sacrificându-se pe ei înșiși. Cei care nu găsesc o altă gură de evacuare. Sau, poate, nu caută.  Sau, poate, nici nu li se oferă. 

În cazul celor doi îndrăgostiți, ieșirea din litost se face prin iubire. În toate cazurile, spune Kundera, iubirea este remediul. Și-mi vine-n minte un proverb japonez care spune că o femeie nu poate iubi un bărbat plin de sine, pentru că sufletul lui nu are nicio fisură pe care dragostea ei s-o umple.

Iar sufletele celor aflați în litost sunt pline de fisuri…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară