In consumer marketing, an aspirational brand (or product) means a large segment of its exposure audience wishes to own it, but for economical reasons cannot. An aspirational product implies certain positive characteristics to the user, but the supply appears limited due to limited production quantities. (Mai multe aici.)

Atâta poate. După istețimea lui țărănească, așa se face: Te duci undeva, asculți păsurile și bagi mâna în buzunar. Pomană sau dar, nu mai contează. Dumnezeu te vede, camerele de televiziune – de asemenea. Ai făcut o faptă bună. Pleci de-acolo cu sufletul împăcat: te simți mai ușor, mai curat, mai creștin. Și mai în grațiile lui Dumnezeu.

Uite că mediatizarea asta excesivă a lui l-a făcut un produs aspirațional. Multe figuri impuse își doresc cu ardoare să fie și mai cunoscute. Și cu istețimea lor țărănească, pentru că nu au mai multă instruire adevărată/reală decât el, aspiraționalul, fac exact ce-a făcut el. Se duc pe undeva (în vizite de analiză sau de lucru), se fac că ascultă păsurile (doar că, de data asta, nu sunt individuale, ci în numele unor instituții), apoi baga mâna adânc în buzunar și dau banii. Au făcut o faptă bună. Li se pare că Dumnezeu îi vede deși, în mod real, îi văd doar camerele de televiziune. Pleacă de-acolo cu sufletul împăcat: se simt mai ușori, mai curați, mai creștini. Și mai în grațiile lui Dumnezeu. Nu, nu ăla pe care-l știm noi! Ci al lor. Zeus sau cum îi zice…

Mă gândesc că sunt o fericită. Am avut o copilărie plină, am avut jucării și cărți, prieteni de joacă, am fost în excursii și tabere și am călătorit în toată țara. Atât se putea atunci. Doar o profundă frustrare din copilărie te poate face să te arunci în prima mașină și să pleci excursionistă prin țară. Unde să descoperi că a existat o primă școală românescă! Da, la Brașov! (Ce ziceam mai devreme despre instruirea reală? Că asta afli în școală, chiar dacă n-ai apucat să vizitezi!)… Unde să descoperi că Lacul Sfanta Ana e într-o zonă mirifică!… Unde să descoperi că la Alba Iulia e o cetate!) Doar o profundă frustrare și o acută lipsă de înțelegere a jobului tău te pot face să te bagi în seamă cu niște ziariști străini – indiferent de ce-ar fi venit ei aici – mai mult decât durata uzuală a unei întâlniri de curtoazie. Sau să te transformi în ghid. Și să stai după fundurile lor vreo două zile, să te lovești în coate cu ei la masa tradițională românescă, să te înghesui cu ei în autocar, să te aliniezi la coada de la intrarea în obiectivele turistice… Apoi, în văzul lor, să asculți păsurile instituționale (”ne-ar prinde bine un ajutor financiar!”) și să bagi adânc mâna în buzunar, într-un mare gest de generozitate… Și pentru că Dumnezeul tău nu doarme, să ai certitudinea că, în 20 de ziare din străinătate, vor apărea 20 de articole care vor povesti despre cât de Gigi cu colanți ești tu.