De ce sunt eu corporatistă // 5 May 2009
Pentru că gândesc altfel. Când am ceva de făcut, asimilez cu un proiect. Cu obiective pe care trebuie să le ating. Cum spuneam mai demult, obiectivele trebuie să fie măsurabile și determinate în timp. Căci, altfel, nu le pot măsura. La fel, proiectele se fac cu bani. Adică e nevoie de buget. Îmi fac strategia și gândesc tacticile: dacă fac așa, îmi ia atâta timp și mă costă atât, dar ajung aici. Dacă fac altfel, etc.
Extrapolez. Suntem o țară lăsată de capul unor politruci și avem niște oameni care habar n-au de ce votează. Poate doar pentru că nu-i mai vor pe unii, pe alții, sau poate le place cosița blondă a uneia sau gluma spusă de altul… Și pun ștampila. În mod normal, pentru poporul român ar trebui o campanie de educare: exact ca atunci când introduci pe piață o tehnologie nouă. Unii își cumpără de dragul de a se diferenția, alții pentru că pot. Puțini sunt cei care cumpără, la început, pentru beneficiile pe care li le aduce utilizarea noii tehnologii. Că-i costă mai puțin, că au facilități mai multe sau ce-o mai fi. După ce-i educi și le explici, încep să priceapă și să-și facă socotelile. Așa și cu votul. Ar trebui să se voteze programele. Adică ce scriu creierele deștepte ale partidelor. Apoi ar trebui ca omul votant să monitorizeze: trebuia să facă asta în termen de…, a făcut sau n-a făcut. Și, dacă n-a făcut, de ce? Iar consecințele nefacerii să fie alea firești. Văd și mă minunez. Am găsit pe net programul de guvernare până în 2012, că alianța asta e optimistă. Sunt deja niște luni de când ministerele funcționează. Am avut curiozitatea să intru pe câteva site-uri de-ale lor și să caut strategia. Că eu, în capul meu de corporatistă, așa știu: ai acolo, în program, ce trebuie să faci (obiectivele), și faci o strategie prin care să arăți cum ajungi să atingi obiectivele. Cu termene și tot ce trebuie. Sau măcar un action plan. Cu timing, adică. Și mi-ar fi plăcut să văd și bugetul aferent atingerii obiectivelor, nu unul făcut așa, ca pentru miniștri mai cu moț sau pentru unii mai fără trecere. Sau nu strategii trebuie să facă ministerele? Oi trăi eu în altă lume?
Și, pentru că anterior vorbeam despre turism, găsesc în minunatul program un așa-zis obiectiv. Acesta: înființarea de parcuri turistice. Mie mi-e suficient să văd asta și să constat că tot diletanți și politruci au lucrat la programul ăsta, pentru că obiectivul ăsta e unul general. Ar fi trebuit să știm câte parcuri turistice. Doar am zis că obiectivele trebuie să fie măsurabile! Și pentru că greșelile de tipul ăsta sunt mai la tot pasul în program, poftiți încă un exemplu: ”construirea unor Orașe ale Societății Informaționale” (în capitolul IT&C). Dumnezeule, câte? Așa, e cel mai ușor să te fofilezi! Pe lângă faptul că oamenii, oadată ce-au votat, uită să mai urmărească și ce trebuia să se întâmple în anii ăștia! … Mda. Eu sunt un biet omuleț corporatist, care gândește altfel. Nu pot să mut munții din loc, dar știu ce vreau. Nu pot să-i întreb eu de sănătate pe guvernanți (adică pot, dar nu mă bagă nimeni în seamă!). Nu pot eu să educ poporul votant…
Din nefericire, ca mine sunt puțini. Vă invit să vă minunați un pic. Faceți-vă un pic de timp și urmăriți programul către care v-am pus link (Săriți peste bla-bla-urile primelor pagini și ajungeți la domenii). Nu-i așa că descoperiți lucruri neștiute? Ia uite: case pentru tineri, motorina la nu știu ce preț pentru lucrările agricole, pod pe la Agigea, lucrări de irigații pe 1,5 milioane hectare… și câte și mai câte… Păi, vedeți? Ah, da? Dar cu sănătatea cum or sta miniștrii ăștia?
