VÂSC, s.m. Plantă semiparazită care creşte pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificată şi cu fructul în formă de bobiţe albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală (Viscum album).

În fiecare dimineață, în drumul meu spre serviciu, trec cu mașina prin fața Palatului Cotroceni. Cum încă e peisaj de (aproape) iarnă, fără pomi înverziți, deși nu obișnuiesc să mă uit în lateral, azi am avut un orizont mult mai îndepărtat decât carosabilul și mașina de poliție din față și am văzut copacii din curte. Mari, bătrâni, proaspăt tunși. Unii cu crengile (groase) ciuntite. Dar plini de niște ghemotoace de dimensiuni mari, atârnânde. Vâsc. Mult. Multe astfel de cocoloașe de vâsc atârnând în copacii din curtea Palatului. Și m-am întrebat la ce-o fi bun vâscul, la ce le-o trebui, de ce l-or fi păstrat? Dacă tot au îngrijit copacii și le-au tăiat crengile, nu puteau să curățe și vâscul? Sau l-or folosi la ceva? L-or utiliza în scopuri medicinale? Căci Anul Nou a cam trecut de ceva vreme, iar dorința pusă acum sub vâsc nu cred că se mai îndeplinește… Sau l-or fi păstrat pentru săruturile de sub el? Iaca dilemă…

(Dacă oi face vreo poză cu telefonul, oi pune-o aici, să vedeți și voi. Până nu vine primăvara de-adevăratelea…)

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.