Interioare comune // 28 March 2009
Am fost la film. La premieră. La Marilena, al lui Mircea Daneliuc, în care joacă Serghei Mizil. Dar nu despre film vreau să povestesc. Poate altădată. Ci despre cum am stat lipită pe scaun, în primele minute (multe!), mută de uimire. O succesiune de imagini atât de comune, cum rar mi-a fost dat să văd. Interioarele caselor românești atât de bine surprinse! Mileul pus în colțuri, frigiderul plin de magneței, caloriferele de fontă, vitrina cu pahare, sulul de hârtie igienică roz, fundul de lemn dreptunghiular pe care se taie pâinea, perdelele albe sau dantelate, așa-numite \”de Pașcani\”, lenjeria de pat cu floricele (parcă am văzut-o în catalogul Ikea!), holul minuscul, camera în care gospodina calcă pe masa învelită cu o pătură, papucii pentru casă din plastic sau piele, capotul (da, capotul!) și cămașa de noapte ale gospodinei! Masa cu scaune din sufragerie, porțelanurile cu floricele colorate, cred că și lustra cu brațe (chiar nu mai știu!), scaune puse pe lângă pereții camerei, cuvertura cu care sunt fotoliile sau canapeaua îmbrăcate, covorul persan… Of, Doamne! Atât de autentic totul!
Sunt imagini comune pentru căminul tradițional românesc! Cu toții le-am văzut, le știm, poate (voi) le și aveți pe-acasă. Sunt atât de comune, încât au intrat în ADN-ul familiilor!
Tot ceea ce am înșiruit mai sus este exact ceea ce am urât și urăsc. Nu am covoare persane, perdelele mele sunt bej fără desene, am căutat mult până am găsit corpuri de iluminat care să nu fie lustre cu brațe, pe frigider am un singur magnet cu rețeta de Sangria, papucii mei de casă sunt pufoși, nu altfel, nu am cuverturi, canapelele și fotoliile sunt așa cum le-am cumpărat, neprotejate adițional, că doar de-aia se vând așa, nu am scaune pe lângă pereți, singurele scaune din casă sunt cele trei din bucătărie, dar și alea se pliază (ca și masa!), masă cu mileu pus în colțuri nu am deloc, prefer spațiile aerisite, nu port capot și nici cămașă de noapte, lenjeria de pat nu are floricele, caloriferele sunt de aluminiu iar hârtia igienică e Zewa cu 3 straturi, niciodată roz. Rufele le calc pe masa de călcat, porțelanurile sunt albe cu albastru sau cobalturi, ceștile de cafea de dimineață sunt roșii și nici vitrină cu pahare nu posed. Iar paharele sunt de cristal, cu excepția celor din bucătărie. Și nu sunt la vedere nici unele, nici altele.
Interiorul meu/al nostru nu e comun. Cum nu sunt nici eu. Asta sunt…
