De ani de zile de când tot batem șoselele patriei, ne-am obișnuit să ne facem diverse cumpărături de pe marginea drumului, de la țărani. Dacă-i vară, îi vezi pe toți la poartă, cu legume, fructe, ouă, flori. Ce au oamenii prin curte! Prețurile nu-s mici. Sunt cam ca în piață, în București. Dar cine să se mai ducă în piață când ajunge acasă, dacă e mult mai facil să le cumperi de-acolo?

Dacă pe vremuri nu prea aveau în ce să-ți pună roșiile, treptat țăranii s-au adaptat și se comportă exact ca vânzătorii din piață. Livrează marfa în ambalaj. Nu mai stai cu roșiile împrăștiate prin portbagaj. Multă vreme m-am întrebat dacă ei sunt și cultivatorii, nu doar vânzătorii produselor. Odată mi s-a întâmplat să vreau mai multe vinete (cred) și m-am lămurit, în două minute, că mai sunt în grădina din curte o grămadă. Asta într-o toamnă. Dar iarna nu-i deloc așa. Iarna, de cum ai trecut de Balotești, pe stânga și pe dreapta drumului, la porțile oamenilor și nu numai, se vând doar câteva produse. Uneori, până spre Ploiești, vezi doar ghiocei în coșulețe. Toate la fel, toate cu același preț. Alteori, poți cumpăra doar funii cu ceapă. De regulă, roșie. Mii de funii de ceapă roșie între Tâncăbești și Bărcănești. Sau hamace. Pentru când o veni vara, să stai la umbră. Prin februarie – martie, așa, e plin de lădițe cu căpșuni. Mari, roșii, parfumate. Fără variații de preț de la un vânzător la altul. Și tot așa…

Asta mă duce cu gândul că vănzătorii de pe DN1 sunt, de fapt, agenți de vânzări pentru cineva. Toți vând aceeași marfă la același preț. Și îmi imaginez că, dimineața, din poartă în poartă, se face aprovizionarea. Camionul oprește, cineva dă jos lăzile cu marfă, se predau hârtiile însoțitoare, se comunică prețul de vânzare. Se bate palma, camionul pleacă iar țăranul cară lăzile în curte. Peste zi are ce face. Știe cât vinde, de-atâta vreme de când se ocupă cu asta, are idee câte mașini opresc în fața porții lui. Bănuiesc că se scot bani frumoși din asta și am o mare curiozitate: cine o fi patronul rețelei de vânzări? Căci mi se pare un business extrem de bine gândit care cred că este al naibii de profitabil.

Azi am fost, preț de câteva ore, până la Sinaia și înapoi. N-am cumpărat nimic. Nici nu aveam nevoie de ceva anume, dar nici nu am fi avut ce. Pe marginea străzii, atât pe stânga, cât și pe dreapta, doar polițiști. Filtre. Mașini oprite și controlate. O zi proastă pentru patronul rețelei de vânzări de pe DN1…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară