Da. Comuna Ghimeș, județul Bacău. Pe 31 decembrie. Imediat după ce-am mâncat de dimineață. Doar că dimineața din vacanță e mai târzie, așa… Când ni s-a spus că o să ne placă, unii-alții au sărit… Că trebuie să fim odihniți pentru seara de Revelion, că de ce să batem atâta drum până acolo… Dar acolo ne așteptau, în vârf de munte, niște oameni. Am promis că la 3 suntem înapoi, la masă, și duși am fost. Nu regret decât că am stat atât de puțin. Vreo câteva ore, cu totul. Să vă spun că am mers kilometri întregi printr-un sat de munte, pe drumul nivelat de-acum de zăpadă, cu râpa în dreapta? Că acolo oamenii umblau cu săniile trase de cai? Eu vă spun, dar vedeți și voi, în poze… Să vă spun că era un cer atât de albastru și cu un soare atât de strălucitor, că nu puteam ține ochii deschiși? Să vă spun că oamenii de sus, din vârful muntelui, de la căbănuță, care ne-așteptau, ne-au povestit istoria celor două sate care se vedeau, unul în stânga, iar altul în dreapta, în vale? Să vă spun că acolo, sus, am mâncat, afară, prăjitură cu nuci și cremșnit și am băut cafea și vin fiert? Să vă spun ce mi s-a spus și mie? Aici, sus, departe de lume, avem un sentiment așa… Ni se pare că totul e al nostru: cerul e al nostru, zăpada e a noastră, brazii sunt ai noștri, muntele e al nostru… Totul e al nostru!

Deși am stat puțin, și mie mi s-a părut la fel. Liniște, zăpadă, soare, brazi, țurțuri, cer și ger. Toate ale mele.

\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.