Cum îmi verific oboseala // 27 November 2008
Nu sunt religioasă. N-am făcut religie la școală și nici familia mea n-a avut vreo treabă cu asta. În copilărie, n-am știut nici măcar o rugăciune. Nici acum nu știu Crezul la botezurile la care prestez, doar v-am spus… Am citit Biblia din curiozitate, pe la 18 ani. Atunci am reținut Tatăl Nostru. Sau l-am învățat. N-aș mai ști acum unde-l găsesc în carte. Dar de atunci mi-am format un obicei. Seara, la culcare, după ce închid cartea pe care o citesc și sting veioza, îmi spun, în gând, niște cuvinte. Să zicem, da!, Tatăl Nostru. La început, cred că le recitam. Erau sub formă de rugăciune. Mă concentram să pot urmări succesiunea cuvintelor. Era un moment de adunare a mea din zările în care eram împrăștiată. Îmi adunam mințile pe-acasă.
În timp, am renunțat la a mă gândi la cuvintele alea. Nu mai urmăresc ce înseamnă. Doar le spun. Mecanic. Nu mă mai rog. Urmăresc cursivitatea cu care le spun. Sunt zile în care cu greu reușesc să duc până la capăt totul. Sunt zile în care adorm cu cartea de lectură în mână, cu veioza aprinsă, fără să apuc să mă gândesc că trebuie să mă adun. În alte zile, deși nu mi-e somn când sting veioza, încerc să spun \”versurile\”. Uneori le spun, cu vocea minții, cursiv, alteori mă împotmolesc.
Ca niciodată, de câteva zile, nu reușesc să leg primul \”vers\” de al doilea… sau pe-al doilea de următorul. Nu reușesc să mă adun. Mă poticnesc, o iau de la capăt, încerc. Nu-mi iese. Nu găsesc nici măcar următorul cuvânt. Îmi vin în minte diverse situații, crâmpeie din întâmplările de peste zi, din revoltele de peste zi, din intoxicările pe care le încearcă alții cu mine peste zi, din balastul altora aruncat mie peste zi. O groază de informații inutile. Care nu mă ajută cu nimic. La nimic. Care doar îmi mănâncă timpul. Și atunci, și seara, la culcare… Chiar dacă durează exercițiul niște minute bune, chiar foarte multe, degeaba… Nu reușesc să spun cuvintele alea, barometrul meu pentru oboseală. Într-un final, adorm fără să știu cum. Ca și aseară.
Voi sunteți mai odihniți?
