Bine că (prevăzător) am pornit mai întâi muzica, altfel mă enervam. Rău! Avem o lege care-i reglementează pe mafioţi? Nu pot crede! (Da, da, o ştiam, dar s-au văzut efectele vreodată?!). Aud că vor fi obligaţi (de o altă lege, desigur!) să-mi spună că nu au cele mai bune preţuri şi că pot alege un altul. Aţi vrea să-i vedeţi respectând o astfel de lege? Şi io!
Să nu mai fim trataţi (de ei, suuu-peee-riii-ooo-rii) ca nişte gunoaie, e reglementat pe undeva?
Furnizorul meu (şi-al Văii!) de energie electrică, este un mafiot versat. Ne-a “băgat” reguli imposibile, pe care nu le putem contesta oricât am încerca. “Vorbiţi cu patronul” ne spun salariaţii. Evident, ca orice mafiot care se respectă, patronul îşi are sediul în Italia. Nu mai putem plăti lunar, nici cât de mult sau de puţin vrem (după consumul estimat de noi, să nu ne găsească nepregătiţi “citirile”). Nuuu! Avem hm… permisiunea să plătim ori să dăm citirile, doar la data înscrisă pe factură, la două luni o dată. Sub nici o formă în alte perioade. Mulţi au încercat! Acum, ne “estimează” ei consumul. Ferească Sfântul, ce “estimări” suntem obligaţi să plătim. Nu vrem să facem cum zic ei?! Ne taie sursa. De unde ştiu?! Păi, ce-am păţit io (şi alţi vreo 10 de pe uliţă!) în toamnă? Aş vrea să-l schimb, da! Dar nu e altul cu care să-l înlocuiesc, pe aici! Deci, legea asta care-mi dă voie să aleg, este cam inutilă. Ca de obicei, au pus carul înaintea boilor. Nu ne-au creat mai întîi condiţia… 🙁

Că tot veni vorba, trebuia să mă descarc, da?! 😛

@ȘuKăRiT, erai încărcat? 😛

ŞuKăRiT? 😆

Oho, şi încă cum! Numa’ o târucă mai lipsea şi… Ce să mai vorbesc de efecte (da, da, mi-s ca o bombă nucleară!). Noroc cu tema dată, Mărită, că s-o mai dezamorsat… 😛

Blue, tu râzi cu mine, nu de mine, aşa-i frate? 😉

ŞuKăRiT, frateme leu, cu! 🙂

Mie mi-a placut refrenul! 😉

SuKaRiT: mafiotii care se respecta au parasit Italia. Au alte “cuiburi” acum.
Doamna, eu sunt mai superficiala. Pe mine nu ma framanta astfel de lucruri si sunt copil cand vine vorba de cifre. Asa cum zicea si Micul Print al lui Antoine de Saint Exupery, doar “oamenilor mari le plac cifrele”. Caci daca le vorbesti despre un prieten, ei niciodata nu te intreaba lucruri interesante, precum “Ce jocuri ii plac?”, “Cum suna glasul lui?”. Ci pe ei ii intereseaza cati ani are, cati frati are, cat castiga parintii, etc. Numai atunci ei cred ca il cunosc. Si tot Micul Print mai zicea ca daca le spui oamenilor mari ca ai vazut o casa frumoasa, cu flori la fereastra si cu porumbei pe acoperis, ei nu sunt in stare sa-si inchipui o astfel de casa. Dar daca le zici “am vazut o casa care costa sute de mii”, atunci vor exclama: “ce casa frumosa!”
Deci, eu sunt copil inca. Nu-mi plac cifrele si nu ma pricep la “pretul corect”. Dar imi place ceva: concurenta. Zau, o iubesc. Ma face sa dau tot ce e mai bun in mine. Atunci lupta nu mai e cu ceilalti, ci cu tine insati.
P.S. Doamna, m-ai sensibilizat cu copiii aceia minunati. Ma apucai sa spun povesti 😀

Ana, păi ce ne oprește să vorbim despre concurență? Nu despre monopol, cum e la Șukărit, în Valea Jiului… 🙂

Doamna: eu astept sa apara concurenta.

Cum zicea un clasic (de-acuma!), orice așteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viața! Blue, se-aude? :))

Doamna, eu astept pana maine. Sa apara!

Si uite asa, incetul cu incetul, se apuca si marita Imparateasa de trebile politice.

Nup. Era doar un citat.

Mana, se aude (şi mai ales se vede) foarte bine numa’ când ”’atmosfera”’ e curată! Aşa, ca după ploaie! 😉

La tropice ploua des,nu? Numa’ ca umiditatea e cam mare! Chiar dominanta as putea spune! 😉

Esti tu mult prea doamna…

@Victor: Eu??? Sunt propriul meu Brand Manager! 😛

Vrea antreprenorul concurenţi? NU. Iar concurenţii din piaţă trebuie distruşi – aşa te învaţă la orice facultate de business…

Dacă eşti în interiorul cartelului, e brici!
Practic, în afară de client/consumator, toţi vor cartel!