Ele sunt finuțele mele. Ale și Iari. Alessandra și Iarina, mai precis. Două dintre cele cinci fetițe pe care le-am botezat. (Pe Vlad îl cunoașteți, el e mai neastâmpărat, după cum se vede.) Ale e mai prințesă, grațioasă și delicată. Iari, minunea cu buclele blonde și năsucul în vânt, e mai năzdrăvană. Ale spune despre ea că e foarte vorbăreață. Și nu minte deloc. Iari, când o să fie mare, o să se facă mireasă. Că doar e o meserie frumoasă, nu-i așa? 😀

Ale a încercat, alaltăieri seara, să mă picteze pe față. Nu, nu de-adevăratelea. Doar ne prefacem! Te fac pisică sau prințesă, mi-a spus. Uite, îți pun acum niște sclipici mov, vezi ce frumoasă ești?  Dar nu pot acum să te fac prințesă! – și-a încruntat sprâncenele supărată. Că nu știu să pictez mâinile! Și nici așaaa, rochia… așa, așa… Și-mi arăta, cu mânuțele ei, cât de înfoiată trebuie să fie rochia mea de prințesă. Pe care nu știa să o deseneze. Să mi-o deseneze. Dar știi?  Până mai crești tu, eu învăț să fac și mâinile, și rochia. Așa că acum ești doar pisică!