Când mi-am făcut blogul ăsta, l-am definit ca fiind personal, în care să nu aibă loc subiecte politice sau de actualitate socială. De câteva zile, însă, de când tot mai prind câte o ştire-două la televizoarele lăsate deschise prin casă, mă enervează la culme manipularea care se face în mass media. Cu nivelul salariilor. Că sunt prea mari. Că sunt imorale. Mi se pare îngrozitor de comunistă abordarea. De parcă ar trebui să avem toţi, ca pe vremuri, aceleaşi salarii. Debutantul 900 de lei, ala cu 5-10 ani vechime vreo 1200 si tot aşa. Şi dom\’ director, 2500… Ca în anii 60-70. Să fim sobri! Salariile nu le hotărăşte mama, pe colţul mesei din bucătărie! Mai ales în instituţiile de stat. În Autorităţi (de reglementare sau ce-or fi ele). Rar am văzut aşa manipulare. Şi atâta insistenţă în a manipula. Opinia publică, aflată în prag de iarnă, ar trebui să se revolte? Uite la îmbuibaţii ăia, cum sug sângele poporului… Ce ar trebui să gândească un om din provincie, spre exemplu, unde oferta de joburi e extrem de redusă şi mentalitatea că trebuie să ieşi la pensie de la primul loc de muncă are rădăcini adânci? Un om care se uită-n portofel şi vede doar câteva hârtii de-o sută, plata pentru o lună?!

Să fim serioşi. Se mizează pe faptul că, în mare parte, suntem o naţie de retrograzi. Şi nu unii aşa, de care-o fi, ci unii legaţi de glie. Nu înţeleg de ce oamenii din targetul campaniei de manipulare nu s-au gândit vreodată să facă precum americanii: să fie mobili, în funcţie de jobul mai bun pe care îl obţin în altă zonă a ţării. E mai comod să ai doar nemulţumiri? Şi să nu faci nimic pentru a le transforma în mulţumiri? Popor de sămănătorişti… Nu s-ar desprinde de rădăcinile adânc înfipte…  Înfipte mai ales în pereţii apartamentului înghesuit, cumpărat pe viaţă… Din care vor să iasă doar cu picioarele înainte… Care îşi doresc să aibă serviciul lângă casă, să fie aproape… Ani de zile am mers zeci de kilometri zilnic la/de la serviciu. Şi n-am mai crăpat, deşi aveam şanse sporite, pe drumurile patriei. Dar salariul meu era mult mai mare decât în alte părţi. Ştiam pentru ce fac efortul. Şi ştiu să apreciez eforturile făcute pentru un salariu mare, ştiu ce înseamnă să ocupi o poziţie importantă, ce responsabilităţi îţi asumi pentru banii ăia. Şi mai ştiu că, în cele 8 ore de muncă legale de oriunde, nu se lucrează efectiv atâta. Sunt joburi în care nu se depune efort mai mult de 3 ore zilnic. Iar salariul este pe măsura efortului. Nu cumva campania asta de manipulare şi revoltă în masă tocmai pe oamenii ăştia îi vizează? Dar de ce pe ei? Probabil pentru că sunt mulţi. Foarte mulţi. Care nu prea muncesc efectiv, ci se duc şi vin de la serviciu. Mi-e scârbă…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.