Decolare. Nori. Mulţi. Străbatem plafonul, într-un târziu. Aproape de capătul ţării. Se luminează. O bucată de cer albastru. Începem coborârea. Case, maşini, păduri, şosele. Tot mai aproape. Şi soare. Mai multe grade ca în Bucureşti. Alte maşini. Care aşteaptă. Pe noi, ne… Deplasare de la aeroport până la… Lume nouă, multă. Rezolvat. Chiar şi punctual. Telefon. Coboară. Ne pupăm. Două vorbe. Sigur, vorbim! Poate avem mai mult timp data viitoare… Altă maşină. Câteva minute. Tocul prins între dale. Rezolvat. Fără urmări masive. Mănânc ceva. Telefoane. O pereche nouă de pantofi de la magazinul de lângă restaurant. Telefoane. Da, în 10 minute. Mai schimb trei vorbe. Bip. A ajuns. Bem o cafea pe fugă. Afară, la soare. Pe terasă. Haina mea e înăuntru. Încep să tremur. Gata, în jumătate de oră sunt aproape plecată. Continui masa. Tort de ciocolată. Da, în 7 minute. Pe jos, pe tocuri, pe lângă Operă, undeva prin spate. Din nou în maşină. Cald, soare. Oamenii se plimbă lejer pe trotuare. Clădiri, clădiri, clădiri… 150 pe bord. Cam mult… Şoseaua e bună. Cobor. Ne pupăm. Cer senin prin hublou. Apoi nor. Nori. Mulţi. La Bucureşti plouă şi sunt 15 grade. Încă un tur deasupra. Aterizăm. Chiar plouă. De toamnă…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.