Bulgaria e-atât de-aproape…

Bulgaria e-atât de-aproape… // 21 September 2008

O zi. Atât ne-a trebuit. Era planificată de multă vreme călătoria asta. N-am reuşit să ajungem până azi. Uite cum Bulgaria a devenit aspiraţională! Se ajunge repede la Giurgiu. În vreo 50 de minute. Se trece repede podul. Dincolo, adică. Se fac repede conservele pentru iarnă, că doar sunt o gospodină modernă, iar murăturile bulgăreşti sunt renumite! Înţelegeţi, deci, că azi am gospodărit, nu că am fost turist hai-hui! Până la urmă, cămara e plină iar eu n-am pierdut deloc timpul. Aşadar, am rezolvat totul în vreo oră-două şi, cum ne era foame, am plecat la masă. Că nu degeaba am venit! Am mâncat, pe la începutul verii, în Serbia şi în Ungaria, tot aşa, dând o fugă peste graniţă. În Ruse, împreună cu prietenii cunoscători ai oraşului, rătăcim un pic printre blocuri şi ţinem azimutul: un turn. Turnul, adică…

$\"Turnul\"$

Ne apropiem pe ocolite de el şi ajungem la restaurantul Leventa, aflat în imediata apropiere.

$\"LeventaRestaurant\"$

Deşi e de categoria a treia (şi nu ştim ce înseamnă asta la ei!), ne impresionează plăcut. Intrăm şi ne hotărâm greu în ce salon să rămânem.

$\"AlegemSala\"$

Oscilăm. Rămânem în Salonul Roman.

$\"SalonulRoman\"$

Surprinzător, meniul este şi în limba română. Mâncarea este ca şi în Serbia şi Ungaria: multă şi extrem de bine gătită. Chelnerul, un tip plăcut, se străduieşte să fie serviabil şi să converseze în româneşte cu noi. La un moment dat, îmi spune Mulţumesc!, atunci când încerc să mai găsesc un pic de loc pe masă pentru încă un platou cu mâncare. Chiar dacă este excedat de cererile noastre, zâmbeşte şi are argumente pentru orice: pâinea este în cuptor (şi, peste câteva minute, ne-o aduce fierbinte!), e mai bun vinul casei (Puteţi vizita şi crama, avem vinuri proprii, butoaie mari şi linie de îmbuteliere!) etc.

$\"BeciuriImparatesti\"$

Nu mă întrebaţi de preţuri: sunt extrem de mici. În Bucureşti, ai fi mâncat la fast-food de banii ăia.
După ceva vreme (ore, vă rog să pontaţi!) părăsim complexul…

$\"Plecam\"$

… nu înainte de a admira panorama oraşului Ruse. Comunist, după cum se vede.

$\"PanoramaRuse\"$

De aici, de sus, identificăm, printre blocurile cenuşii şi atât de familiare, centrul. Firesc, e zona cu case, acoperişuri şi verdeaţă. Coborâm cu maşinile în oraş, parcăm şi ne plimbăm un pic.

$\"UnPalat\"$

Intrăm pe artera comercială cea mai importantă (deocamdată, căci sunt cinci malluri în construcţie). O stradă pietonală, cum am văzut în multe oraşe. Un soi de Rambla spaniolă sau Corso din Beograd sau Timişoara. De-a lungul acesteia, terase, cafenele, gelaterii…

$\"CorsoAlLor\"$

La parterul clădirilor vechi (dar relativ bine întreţinute) sunt magazine. Unele no name iar altele branduri renumite. Cumpărăm câte ceva, constatăm iar că preţurile sunt mai mici decât la noi…

$\"UnPicDeShopping\"$

Pe stradă, oamenii nu se grăbesc deloc. Se plimbă relaxaţi cu copiii, cu partenerii sau chiar cu grupul. Da, unii chiar iau masa-n centru, cum s-ar zice.

$\"PranzulDeDuminica\"$

Uşor-uşor se face răcoare afară iar asta ne aminteşte că mai e ceva drum până acasă. Şi o oprire la restaurantul pescăresc de pe celălalt mal al Dunării. Al nostru.

$\"TrecemDunarea\"$