Găsesc undeva o clasificare drăguţă a prietenilor, pe grade. Nu sunt complet de acord cu ea dar, în ultimele zile, m-am tot gândit unde se termină amiciţia şi începe prietenia. Mă gândesc la mine: de felul meu, nu sunt foarte prietenoasă. Nu prea fac confidenţe, nu am avut niciodată un cerc de fete cărora să le spun tot ce-mi trece prin cap sau ce am pe suflet. Ca fetele, adică… Deşi pare ciudat, e o realitate. Am mulţi amici, deţin şi mulţi useri, n-am o problemă cu asta. Important e că nu prea mi se-ntâmplă să fac confuzii şi să îi consider pe unii-alţii într-o categorie nepotrivită. Am pretenţii/aşteptări/îngrozitor de mari de la oamenii pe care îi las să se apropie de mine, pe undeva cred că sunt ca o pisică sălbatică: veşnic în gardă, cu toate simţurile ascuţite.

Cred că prietenia, înainte de toate, trebuie să reziste în timp. Şi să nu sufoce. Vin şi c-un exemplu. N-am un cerc de fete, dar există o ea care a cam trecut graniţa aia despre care vorbeam. De peste 15 ani, cine-i mai numără?! Nu ne vedem mereu, ba chiar ne întâlnim al naibii de rar în ultima vreme. Au fost şi altfel de perioade. De ce consider eu că-mi e atât de aproape? Pentru că a fost fair tot timpul. Şi nu m-a dezamăgit niciodată. (Doar am spus că sunt pretenţioasă rău!) Pentru că odată, iarna trecută, după ce nu ne văzuserăm de multă vreme (locuia în altă ţară cu soţul şi copilul), după ce nu mai vorbiserăm la telefon de 4-5 luni, m-a sunat şi mi-a zis: Auzi, te-am sunat să-ţi spun să nu uiţi să pui grâu la încolţit, că mâine e Sfantul Andrei! Apoi am aflat ce-a mai făcut: lucruri diverse… altă ţară, altă proprietate, mai era un pic şi mai venea un copil… Conversaţia s-a legat de parcă nu ar fi existat tăcerea de luni de zile. În Antalya fiind, pe marginea piscinei, mi-a sunat telefonul. Era ea. Nu mai vorbiserăm de la Paşti sau imediat după. Din nou, surprinzător: Ştii, sunt în drum spre Diverta, să cumpăr bilete la Leonard Cohen. Tu câte vrei să-ţi iau?

Ce m-a făcut să scriu asta? Un răspuns al lui Ştefan Iordache, în ultimul său interviu. Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.