Multumim frumos de alune! Astea merg sigur cu vinul de Segarcea! 🙂

Hmmm… Vin? În perioada asta poate must! 😛

Desigur. E un must have. 😛

Si mustul? Ca uite, a venit, direct, iarna! Putem gusta din alune sau sunt doar la expozitie?

Prinţe, credeai că sunt doar recuzită? Ntz! Suntem împărăţie serioasă!

Am citit cateva postari si comentariile aferente! Candva am scris pe blogul sotului dvs. ca pare desprins de Romania (nu sotul, blogul).
Acum descopar blogul dvs. care exista, parca, intr-un alt univers.
Comentariile sunt placute, relaxate si relaxante. Am sentimentul placut ca m-am ascuns de toata uratenia lumii! Multumesc!

Gabriela, eu îţi mulţumesc! Încerc să mă ţin departe de urîţenia lumii şi pe blog, şi în viaţa reală. Chiar dacă mi se întîmplă să mai văd, nu vreau să scriu despre asta. Oricare dintre noi are nevoie de o rază de lumină.

multumim de alune, sper sa pastrezi vreo 3! 🙂

Dis de dimineaţă, la cumpărături, am alunecat pe o tînără…castană sălbatică. Å¢epoasă, frumoasă şi necomestibilă. Nu mi-am luxat nimic, doar m-a trezit. De mîine sunt tătic de şcolăriţă şi momentan nu-mi convine…

Iulian, mult succes şcolăriţei! E gata ghiozdanul? 😀
Și noi reluam alergătura (cu şcoală, after school etc) de mîine… Momentan nu ne convine, dar nu prea avem încotro…

aaa, am sperat la prea mult?? bine, bine, numai pentru scolarita! 😀

Din mana Imparatesei as incerca si eu 😀

Ai grijă! Alunele din palma mea sunt mai ceva ca mărul Evei! 😛

Bine ca mi-ai zis! In orice caz, e din ce in ce mai toamna 😀

Vai, Ioana, dar la tine, acolo, care-s semnele toamnei? A ruginit Mediterana? 😛

Frumoase poze, scumpica Imparateasa! Si darnica! Daca s-a gandit ea sa ne dea si noua niscai alune, asta-i semn bun!
Pentru ca eu aici unde sunt am destule alune, va las voua portia mea, dar parca as vrea si eu niste brazi pe care sa-i ating cu mana si ceva nori pe care sa-i ating cu ochii pe cerul diminetii. Ca de multisor timp, cand deschid ochii dimineata, am parte de palmieri – plini de ciori negre (ca pana corbului), cu ciocu’ (nu mic!) mare si pene zdrentuite, de Canalul Suez aglomerat de vapoare cargo – parca toate vechi, incruntate si obosite, de un cer de sticla albastra pe care straluce un soare care inca distribuie 38-40 de grade, ca si cand nu ar fi de-ajuns gradele consumate pana acum.

Cornelia, păzea! Venim! 😀
Eu sunt bolnavă după vară şi soare. Acum, că vine toamna, mi se cam îneacă toate corăbiile!

Veniti! Veniti! N-aveti decat, dar sa stiti ca veti bantui singuri pe-aici (doar ca nu prea aveti unde!), ca eu sunt de cu zori si pana-n seara si chiar si seara (care aici se lasa brusc) in santier, asa ca numa’ bine va puteti face de cap cu vara si soarele cat va e pofta!

Si am uitat sa-ti spun: stiu cum se inecau si corabiile mele toamna acasa, dar sa stii ca am constatat ca mi se pot ineca si vara si primavara si iarna, asa ca hiba nu e doar in anotimp. Fii fericita, Imparateasa, ca ti se ineaca corabiile doar din cauza de toamna!

Cornelia, acum ni s-a cam terminat concediul În plus, începe şcoala. Dar cum găsim o pauză de cîteva zile, chiar o să venim! Vlad îşi doreşte tare mult să vadă Piramidele. O să te anunţăm, nu-ţi face griji! Și ţi-oi găsi şi tu un pic de timp pentru o cafea 😀

Cu mare drag as bea cu voi o cafea (lui Vlad sigur c-om gasi noi sa-i dam ceva bun si dulce cat noi ne-om vorbi cafeaua). Cat despre Piramide, e intr-adevar un nu-stiu-ce care te convinge ca nu numai noi, astia de azi suntem atat de dastepti si grandiosi, ci au mai fost si altii mult inaintea noastra, cu unelte (de lucru si calcul)mult mai rudimentare. Sunt sigura ca lui Vlad ii va placea mult si Sfinxul, care e fascinant si prin dimensiuni si frumusete, dar mai ales prin expresia misterioasa.
Cat despre Muzeul de Arheologie, ei, acolo as vrea sa-i vad fetzisoara si ochisorii lui Vlad! Sunt foarte multe de vazut, dar intotdeauna cand parasesti Muzeul ti se pare ca te-ai intors mult prea repede in prezentul nu tocmai fascinant.