Citeam zilele trecute într-o carte, parcă în asta, (Nicolas Gueguen – Psihologia manipulării şi a supunerii), că în psihologie sunt mai multe principii şi tehnici de influenţare a comportamentului celuilalt, plecând de la considerentul că analizăm raporturile dintre două persoane (un şef şi un subaltern, în carte). Şi citeam eu despre cum poţi să obţii un rezultat aplicând (conştient) tehnicile alea: piciorul în uşă,  uşa în nas şi alte asemeni. Găsiţi pe net descrierea lor, dacă vă pasionează. Sunt nişte tehnici, acolo, şi ele… mai de manipulare, aşa….

Cum – de fiecare dată când citesc – îmi rămâne agăţată de creier câte-o idee pe care mă apuc să o răsucesc pe toate feţele, asta am făcut şi acum. Şi mă gândeam la situaţia în care ţi se spune faci cum vrei, ca răspuns la o întrebare a ta. (Găsisem acest faci cum vrei în carte). Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să cer o părere. Să spun Ce zici, să fac nu-ştiu-ce? Şi să mi se răspundă cu un faci-cum-vrei, eventual precedat de un nu ştiu. Aparent, asta îţi pasează întreaga libertate de a alege ce/dacă să faci sau nu. Eşti tu cu tine, responsabil pentru deciziile pe care le iei (în general, decizii de doi bani pentru situaţii de doi bani: dacă să îţi cumperi sau nu pantofii ăia şi alte alegeri de anvergură similară). În realitate însă, acest faci cum vrei care ţi se serveşte amabil şi acoperitor te cam obligă să intuieşti şi să ţii cont de părerea sinceră aflată sub el. Mai nemulţumire, aşa… dezaprobare chiar! Aşa că alegi singur să nu prea faci cam cum vrei tu, ci cum vrea celălalt. Din moment ce îl întrebi, înseamnă că părerea lui contează al naibii! Că nu ţi-oi răci gura de pomană, doar ca să te bagi în seamă! Deci, în final, vei ţine cont de părerea lui adevarată, nu de cea exprimată amabil.

De ce spun toate astea? Pentru că, deşi citisem ce e cu tehnicile astea, am descoperit că, în viaţa de zi cu zi, şi eu fac la fel ca alţii. Chiar ieri am spus un faci cum vrei… (Nu mai interpretaţi, nu lui Victor i-am zis... Mai vorbesc şi eu cu unul, cu alta, cu lumea… Încă nu ştiu ce-o fi făcut. Sau cum. Dar aflu şi vă zic.)

Asta înseamnă că aplicăm (în mod nativ) ceva tehnici de influenţare, fără să conştientizăm că, de fapt, lucrăm ca la carte? Sau după carte?!

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară