Trei femei esențiale… // 27 July 2008
Junpei avea şaisprezece ani când tatăl său i-a spus acest lucru. Cu toate că există o legătură de sânge între ei, tatăl şi fiul nu au avut niciodată o discuţie intimă, în care să-şi deschidă inima unul faţă de celălalt. În plus, foarte rar se întâmpla ca tatăl său să facă vreo remarcă (care să pară cât de cât) filozofică despre viaţă. De aceea, această discuţie i-a rămas foarte clară în memorie. Deşi nu-şi mai aminteşte cum a ajuns tatăl lui să-i vorbească despre aşa ceva. \”Dintre toate femeile pe care un bărbat le întâlneşte în viaţă, doar trei înseamnă cu adevărat ceva pentru el. Nici mai mult, nici mai puţin\” (…) Mai târziu însă, câteva întrebări s-au înfiripat în mintea tânărului fiu. \”Oare tatăl meu le-a întâlnit deja pe aceste trei femei? Oare mama este una dintre ele? Şi, dacă este aşa, ce s-a întâmplat cu celelalte două?\”
[Haruki Murakami – Piatra în formă de rinichi ce se mişcă în fiecare zi\”]
A fost sâmbătă, am fost în Diverta. Şi-am mai cumpărat (alte) cărţi. Şi c-un japonez printre ele, normal! Pe care m-am apucat deja să-l citesc. Şi mi-a rămas în minte treaba asta, cu cele trei femei importante în viaţa unui bărbat. Sau a fiecărui bărbat. Nu ştiu să vă spun, pentru că eu sunt femeie. Pot, cel mult, să mă întreb (dacă o fi adevărat ce spune tatăl lui Junpei!) dacă eu sunt una dintre cele trei femei din viaţa vreunui bărbat. Dar până să ajung la asta, trebuie să mă lămuresc care ar putea fi cele trei femei. Motiv pentru care deschid subiectul (cu cine altcineva dacă nu) cu Darius. Şi-i spun: Ştii, am citit ieri ceva… că în viaţa fiecărui bărbat există trei femei esenţiale. O să mă lămuresc cum e treaba, că n-am terminat cartea. Cum el are răspunsuri prompte pentru orice, îmi serveşte instant: Mama. Prietena. Şi doamna învăţătoare. Dar eu am ceva ani peste, aşa că sunt mereu Toma Necredinciosul şi precizez: Întreaga viaţă, evaluată până la capăt. Nu într-o haltă. Aura lui de DumneJeg, de la care ne aprindem ţigările, face lumină şi de data asta:
El: Păi, mama nu e pe vecie?
Eu: Ba da!
El: Doamna învăţătoare numai una.
Eu: Şi învaţătoarea
El: Iar prietena variază. Da\’ conceptul de prietenă.
Eu: …pot fi şi mai multe
Eu: prietena/nevasta/mama copiilor
El: Amu\’ şi mame pot fi mai multe.
Eu: Da…
Eu: O să văd ce zice omul ăla până la coada cărţii…
Înţeleg, astfel, că asupra unui bărbat îşi pun amprenta trei femei: mama, învăţătoarea şi (să-i spunem generic) partenera. Acum vin, mă-ntreb şi vă-ntreb: ce ne facem cu excepţiile? Când sunt mai multe mame sau mai multe învăţătoare sau chiar un învăţător…
Dar cu regula ce facem? Chiar aşa o fi? O avea dreptate tatăl lui Junpei?
