În topul liceelor cu cele mai mari medii de admitere se află Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, unde media ultimului admis, la profilul real, a fost de 9,98, Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti din Craiova unde linia s-a tras după media 9,78 […\”]

Am făcut Fraţii Buzeşti. Ca tati. Pe vremea mea (am început să folosesc şi eu expresia asta… Ce urmează? Când eram eu tânără?!), admiterea se dădea altfel. Nu ştiu cum o fi fiind mai bine. Dădeai examen cu subiect unic, la română şi matematică, din materia de-a opta. Dar trebuia să cam ştii tot ce-ai învăţat în şcoală, până atunci. Şi intrai în concurs cu şanse egale cu toţi absolvenţii de-a opta din judeţul tău.

Şi cum vă spuneam, mi-amintesc că au fost 180 de locuri la mate-fizică. Realul de-acum. Adică 5 clase a câte 36 de elevi. Mai erau clase de electrotehnică şi mecanică. Le-am trecut în ordinea asta pentru că aşa erau ierarhizate. Atât după preferinţele solicitanţilor, cât şi după ultima medie de admitere. Picai la mate-fizică, aveai şanse să intri, în cascadă, la una din celelalte. După cum optai.

Să vă mai spun că pe vremea mea/sau a lui Ceauşescu?!/ elita elevilor se aduna la clasele astea de mate-fizică? Crema, cum s-ar zice. La Craiova erau doar două licee care şcolarizau aşa ceva: Bălcescu şi Buzeşti. Mami a făcut (pe vremea ei!) Bălcescu. Tati a făcut Buzeşti. De ce am ales ce am ales? Pentru că, în capul meu de adolescentă, în Bălcescu mergeau tocilarii, iar în Buzeşti cei smart. Nu, n-am fost tocilară!

Constat că, de-a lungul vremii, Buzeştiul a evoluat frumos. Sigur că sunt mândră de liceul meu! Am fost tot timpul! Încă de când am intrat, ba chiar dinainte de admitere! Hehe! Cu admiterea e altă poveste. La media mea de la examen, am intrat a treia. Am luat 9,75, mai erau peste media mea un 10 şi un 9,87. Uite ce le ţin minte! Normal că am intrat la mate-fizică! Cum altfel? Dar nota mea de la admiterea de-atunci, chiar dacă era în fruntea listei, văd că mi-ar fi fost insuficientă acum, după atâţia ani. Adică aş cam fi rămas pe-afară. Sau la opţinea a doua, cum spuneam…

Nu cred că generaţia de-acum e mai grozavă decât cea din care fac eu parte. E adevărat că s-a schimbat sistemul de admitere… Stau şi mă întreb: e mai corect ăsta? Reflectă mai bine cunoştinţele şi valoarea unui elev? Mi-e teamă că nu… Colegii din generaţia mea au făcut performanţă de-a lungul vremii. Au arătat că sunt capabili. Generaţia de ceauşei din care fac parte chiar a fost una bună, dacă nu cea mai bună. Dacă la un concurs cum erau admiterile atunci, eu am fost a treia cu media aia, să înţeleg că toţi cei care au intrat anul ăsta (şi au mediile peste media mea! Nu e vorba de un om, doi, trei, ci de clase întregi!) sunt mai grozavi? Mi-e teamă că nu… Mi-e teamă că ne cam furăm singuri căciula…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.