[M.F., sărbătorit\”] Ce bine e când eşti tânăr! 

Azi am avut o altă dimensiune a timpului. Am făcut o grămadă de lucruri, de treburi. Mi se pare că am venit demult, de nişte anotimpuri. Am văzut mult verde, Timişoara miroase a tei înfloriţi, terasele-cafenele din Piaţa Unirii şi dintre Operă şi Catedrală (o fi Corso, Elisa?) sunt ca în ţările civilizate.  Fără plastic, fără branding pe umbrele.

Am ajuns pe la 9 dimineaţa, am muncit, am fost în mall, am sărbătorit doi prieteni în două locuri diferite, am cântat (mai în şoaptă eu), dar m-am bucurat cum n-am mai făcut-o de multă vreme. Am băut 7-8 cafele, cine să le mai ştie numărul? Mai are vreo importanţă câte? Încă nu mi-a expodat inima! E atât de diferit când cunoşti oameni noi, când ieşi din rutina care îţi face ziua extrem de scurtă, încât nici măcar nu-mi puteam imagina!

În loc de Noapte bună!, vă spun o poveste. A unei melodii. Nu contează pentru voi cine, timp de 3 ani şi jumătate, săptămânal, a mers de la Timişoara la Satu Mare (să zicem), în fiecare week-end, cu maşina. Şi a ascultat, în tot acest timp, pe drum, la dus şi la-ntors, doar două melodii. Asta şi încă una. Tot sârbească. Pentru că suntem unde suntem…

Eu/noi azi le-am ascultat pe amândouă, cântate de-o orchestră. Voi ascultaţi doar una…

Sssst! Să visaţi frumos!

PUT PUTUJEM
Asculta mai multe audio Diverse »

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.